Dacă iubești să citești, această vară reprezintă ocazia perfectă pentru a ajunge la zi cu autorii romani contemporani.
În lista de mai jos, ți-am pregătit atât autori consacrați, cât și debutanți, premiați și anonimi. Indiferent dacă îți petreci vacanța la mare, la munte sau în hamacul din curtea bunicilor, o carte bună este cel mai bun accesoriu.
- Poemele orașului – Vasile Burlui
- Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos – Simona Antonescu
- Pisici pe acoperiș – Răsvan Popescu
- Recviem vesel pentru tata – Radu Paraschivescu
- Istoria văzută de aproape – Răzvan Theodorescu
- Astăzi, aici, acum – Mirela Retegan
- Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale – Tatiana Niculescu
- Care e diferența dintre un copil și un laptop? O călătorie personală prin religie, fizică și necunoștințe – Cristian Presură
- Medicină, nutriție și bună dispoziție – Simona Tivadar
- O istorie genetică (incompletă) a românilor – Mihai G. Netea
- Șapte povesti care nu se termină bine pentru toată lumea – Cătălin Ceaușoglu
- Copilăria la români (1850–2050). Istorie și prognoză – Adrian Majuru
Poemele orașului – Vasile Burlui
Volumul „Poemele orasului” este scris de Vasile Burlui și îmbină detaliile prezentului cu stilul clasic al versurilor, oferind o imagine inedită citadinului. Citind această carte înveți să apreciezi mai ușor și să observi frumosul de lângă tine.
Burlui îmbină armonia cu versificația clasică, parcă pentru a lupta contra timpurilor alerte și tulburi pe care le străbatem. Poemele sale au o continuitate în spirală, care amintește de conceptul lui Hegel, de „idee în formă și formă în idee”.
Încă de la început, poetul ne împinge să visăm cu ochii deschiși la frunzele toamnei, la castane și la nostalgia persoanei prinse între trecut și prezent, dar și între prezent și viitor, al unei persoane ce respinge banalul, găsind frumos în tot ce o înconjoară.
Contrar așteptărilor, poeziile lui Vasile Burlui nu vorbesc despre comunitate sau comuniune, ci despre solitudine. El este singur și stingher în mulțimea zgomotoasă, „somnambul la margini de lume”. Prin poezie, autorul strigă către ceilalți. Dacă îl vom citi și auzi, asta depinde de noi.
Vasile Burlui lucrează ca medic stomatolog și profesor universitar și scrie poezii. Pe lângă lucrările științifice, Burlui a publicat mai multe volume de poezie, printre care „Concert melancolic” (2011), „Solilocvii” (2014), „Concert Brandenburgic” (2015), „Galacticele” (2019) și altele.
Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos – Simona Antonescu
Dacă îți place muzica Mariei Tănase nu ar trebui să ratezi această biografie intitulată „Maria Tanase. O fantana pe un drum secetos”. Autoarea spune povestea marii cântărește în sens invers cronologic. Volumul începe în anii ’40 apoi cu anii de debut, aparițiile la radio precum și așa zis-a pasiune pentru Constantin Brâncuși. Aflăm și despre greutățile copilăriei peste care Maria Tănase a trecut pentru a ajunge legenda care este astăzi, o vedetă în adevăratul sens care a ridicat publicul în picioare în locuri precum Paris sau New York.
Volumul dezvăluie și trăsăturile de caracter ale „marii privighetori naționale”: cât de mult iubea cântecele bătrânești și folclorul, dar și cum, prin vocea sa, bucura și înduioșa inimi.
Așa cum spune și Simona Antonescu, pentru Maria Tănase cântecul nu era doar o meserie, ci dorea să scoată la suprafață părțile sufletului uman care dor, să pună sufletul românesc pe tavă și să arunce pe foc măștile oamenilor. Tot ea spunea că este mai ușor să faci oamenii să râdă decât să le descoperi suferințele și să găsești un sens.
O scenă deosebită și revelatoare pentru Maria Tănase este unul dintre concertele sale la Istanbul; a petrecut în oraș 60 de zile, în anul 1941. Solista se simte copleșită de publicul turc. Acesta a fost politicos, poate prea cuminte, deoarece a aplaudat de câteva ori, însă chipurile oamenilor nu arătau că ar fi simțit ceva. Abia când ia străzile la pas și începe să cânte melodii vechi locale, publicul prinde viață.
Pentru că autoarea privește viața sa invers cronologic, ulterior, sunt descriși anii în care se afirmă ca artistă, dar și momentul în care a renunțat la colaborarea cu Teatrul „Cărăbuș”, pentru că i s-a cerut să apară pe scenă îmbrăcată sumar.
Simona Antonescu a avut o predilecție pentru Limba Română încă de la școală și a visat să devină scriitoare. Prima carte a fost „Fotograful Curții Regale”, după care au urmat „Darul lui Serafim” și „Hanul lui Manuc”. De asemenea, a publicat mai multe romane istorice pentru copii, inspirate din viețile marilor domnitori.
Pisici pe acoperiș – Răsvan Popescu
„Pisici pe acoperis” este un volum de poeme pe cât de ghiduș, pe atât de relaxant. Trimite la nostalgie și la satul copilăriei, plin de culoare.
Volumul surprinde încă de la copertă. Ilustrația Petyei Konstantinova trimite la ludic, viață și visare. În ciuda numelui, nu suntem purtați pe acoperișuri, alături de feline fantomatice. În poezia lui Răsvan Popescu întâlnim meditație, reflexie și elegie, combinate cu ironie, sarcasm și, pe alocuri, tonuri amare. Epicul și liricul par să se împletească și amintesc de predilecția autorului pentru proză.
Poeziile devin adevărate poeme epice și creează așteptări pentru viitoarele volume. Poetul privește „acțiunea” din penumbră, pentru a putea descrie cu măiestrie gândurile, întâmplările și zilele, de multe ori, lunecând în trecut. Contrar așteptărilor, Popescu nu idealizează trecutul, ci îl privește și apoi îl oferă cititorilor în mod realist pragmatic, fără retușuri. Versurile de acest fel sunt îmbinate cu cele care emană blândețe, speranță și stare de visare.
Printre temele preferate ale poetului se află iubirea, copilăria, viața și moartea. Deloc întâmplător, poemele epice induc și o atmosferă spirituală cu trimiteri biblice. Folosindu-se de contemporan, Popescu descrie niște valori veșnic tinere.
Răsvan Popescu s-a născut în București, la marginea orașului. Termină Facultatea de Inginerie Geologică și Geofizică, timp în care publică în Viața Studențească. Publică mai multe volume printre care „Omul cu cioc și gheare” și „Subomul”.
Pentru activitatea sa jurnalistică, este premiat cu Premiul „Ion Rațiu“. Acesta îi atrage faima și devine corespondent pentru BBC. O poveste din volumul „Subomul” i-a fost adaptată în filmul „Prea târziu”, nominalizată la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în 1996.
Recviem vesel pentru tata – Radu Paraschivescu
Romanul „Recviem vesel pentru tata” este un amestec de nostalgie, dor și umor. Este ca o vedere scrisă după ce autorul vede apartamentul semi-gol, în care au trăit părinții săi peste 50 de ani.
Așa cum spune și Paraschivescu, „Recviemul vesel e o carte pentru cititori și un sprijin pentru mine”.
Recviem reprezintă înmormântarea în cultul romano-catolic, însă acest roman-memorie însemnează amintirile, singurele lucruri care ne mai rămân de la persoanele dragi.
Cartea este un omagiu și o ocazie de a vorbi despre tată nu la trecut, ci la prezent. Odată ce emoțiile, povețele, zâmbetele ajung pe hârtie, ele nu mai pot fi uitate, poate niciodată.
Radu Paraschivescu scrie cu lejeritate și umor, cu gingășie, candoare și bucurie, așa cum îl știm din alte volume. Citindu-l, nu ai cum să nu simți dragostea, recunoștința și respectul purtate de acesta tatălui său. Lectura cărții nu are cum să nu îți amintească de persoanele dragi ție, care au trecut acolo unde durerea și tristețea nu le mai pot atinge.
La patru ani de la despărțirea de tatăl său, Radu Paraschivescu îi aduce un omagiu, prin nouă povestiri intense și pline de duioșie. Citindu-le, realizăm cât de scurt este timpul și că ar trebui să profităm de fiecare clipă.
Radu Paraschivescu scrie pentru publicații de cultură și are la activ mai multe volume, printre care „Fie-ne tranziția ușoară. Mici rostiri cu tâlc”, „Cu inima smulsă din piept”, „Dintre sute de clișee. Așchii dintr-o limbă tare”, „Cartea râsului și a cercetării” sau „Orice om îi este teamă”.
Istoria văzută de aproape – Răzvan Theodorescu
Autorul Răzvan Theodorescu descrie, în „Istoria vazuta de aproape”, o Românie văzută din perspectiva trecutului, prin arta locală, motivele decorative specifice atât Bizanțului, cât și Balcanilor, prin adoptarea unor obiceiuri și a lucrurilor străine.
Prin conexiunile făcute de autor, se dezvăluie și mai mult identitatea românească, marcată de cultură, istorie și rădăcini. Prin această carte, Răzvan Theodorescu nu ne spune neapărat de unde venim, ci mai degrabă ce luăm cu noi.
În timp ce în Vest există numeroase volume populare de artă și istorie, având tema „eu de unde mă trag?”, pentru România, aceasta este o premieră binevenită, pe o piață dominată de cărți fanteziste care glorifică trecutul.
Prin prisma lui Theodorescu nu avem doar o Românie, ci mai multe Românii, iar această identitate, discutată în articole de presă, devine identități. Autorul respinge conformismul identitar. Pentru el, moldovenii nu sunt toți la fel, așa cum nici europenii nu sunt la fel. Deși uniți prin legislație, tradiții și obiceiuri, fiecare zonă are particularitățile sale, de unde și autenticitatea.
De fapt, Răzvan Theodorescu oferă un volum de naționalism pozitiv, cultivat și civilizat, în care, deși facem parte dintr-o lume culturală, istorică, economică și politică mai mare și globalizată, avem specificul nostru local. Autorul încheie volumul cu un citat din scriitorul britanic Kipling „My country, right or wrong; if right, to be kept right; and if wrong, to be set right.” („Țara Mea, bună sau rea. Dacă este bună, să o menținem așa; și dacă este rea, să o îndreptăm”).
Răzvan Theodorescu este istoric de artă și doctor în științe istorice. A publicat mai bine de 15 lucrări de istorie și artă românească și europeană, printre care „Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800)”, „Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană” și „Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI”.
Astăzi, aici, acum – Mirela Retegan
În „Astazi, aici, acum”, Mirela Retegan vorbește despre viața sa sub semnul COVID-19. Mai mult decât un jurnal sau un volum de memorii, cartea te învață să te bucuri mai mult de „aici și acum”, deoarece nu știm niciodată ce ne rezervă viața.
Autoarea vorbește cu bucurie despre momentele frumoase care au ajutat să treacă mai ușor prin greutăți. Faptul că le-a împărțit cu persoanele dragi a ajutat-o și mai mult să conștientizeze că viața sa merge pe drumul cel bun.
Cartea este ușor de citit și îți rămâne în suflet. Se citește cu inima deschisă și cu un creion aproape. Cuvintele simple, dar de suflet te fac să vrei să spui și altora despre ea, poate chiar să faci câteva fotografii, pentru a salva pasajele preferate.
Mirela Retegan trăiește perioada COVID punând punctul pe „i”, pe ceea ce contează: viața însăși, relațiile cu persoanele dragi, familia și copiii, spiritualitatea. Atunci când pui totul pe pauză, înveți să apreciezi frumosul din viața ta. Îți dai seama dacă este bine să stai sau să pleci, te adaptezi, îți creezi noi rutine, poate chiar și noi pasiuni.
Chiar dacă nu ești pasionat de volume de dezvoltare personală, această carte te va ajuta să vezi că, indiferent de greutățile exterioare, puterea stă în noi înșine și este de datoria noastră să ne creăm propriile bucurii. Pentru zilele mai înnorate emoțional, câteva pagini din cartea Mirelei Retegan te vor însenina.
Mirela Retegan, supranumită „Antrenorul Părinților”, promovează prin joc și voie bună modalități inedite prin care părinții să se joace cu ai lor copii. Autoarea explorează țara alături de Gașca Zurli și are o emisiune matinală la radio, scrie pe blog și ține workshop-uri pentru părinți. A mai scris „Fii de partea mea! Mic tratat de suportare a hormonilor la adolescenți”, în colaborare cu Liviana Tane, „Jocuri de jucat vara”, „Pledoarie pentru mami și tati” și „Astăzi este despre astăzi”.
Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale – Tatiana Niculescu
Dacă îți place să citești despre povești de dragoste legendare, petrecute și pe meleagurile noastre, nu ar trebui să ratezi „Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale”.
Așa cum spune și numele, avem în față șapte povești celebre de dragoste. Tatiana Niculescu s-a documentat temeinic din memorii, biografii, documente de arhivă și discuții cu familiile ori prietenii îndrăgostiților.
Având materialul brut, autoarea a ficționalizat poveștile de dragoste, pentru a căpăta proporții extraordinare. Cu alte cuvinte, bazate pe fapte reale, T. Niculescu a construit povești istorice de dragoste suficient de credibile și palpitante, pentru a te face să continui lectura.
Având elemente deopotrivă moderne și clasice, volumul întărește încrederea că iubirea adevărată există. Citind cartea, călătorim la București, Sulina, Londra, Paris sau Nisa și cunoaștem atât personaje celebre, precum familia regală a României, cât și oameni obișnuiți, puși în situații extraordinare.
În fiecare poveste ni se dezvăluie o întâlnire deosebită și aflăm lucruri noi despre obiceiuri din alte zone ale lumii. Deși poveștile de dragoste sunt esența cărții, aflăm pe parcurs și lucruri interesante și neobișnuite, precum povestea de viață a spionului de la curtea reginei sau icoana misterioasă de la Sulina.
Tatiana Niculescu este o scriitoare contemporană care a semnat mai multe biografii interesante, printre care „Seducătorul domn Nae. Viața lui Nae Ionescu”, „Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee”, „Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca” și „Regina Maria. Ultima dorință”.
Care e diferența dintre un copil și un laptop? O călătorie personală prin religie, fizică și neuroștiințe – Cristian Presură
Volumul este fascinant și combină în moduri inedite cele trei domenii din titlu: neuroștiințele, fizica și religia. De fapt, cartea „Care e diferenta dintre un copil si un laptop? O calatorie personala prin religie, fizica si neurostiinte” pornește de la o postare virală a autorului, în care spune că, extrapolând materialismul, ai crede că nu există nicio diferență între un copil și un laptop.
Bineînțeles că lucrurile sunt mai complicate de atât, însă Cristian Presură îmbină frumos cele mai recente informații științifice cu experiența personală, pentru a oferi imaginea sa asupra lumii. Într-un final, volumul spune că fiecare domeniu privește lumea și viața dintr-un anumit punct de vedere, fără a oferi o imagine complet satisfăcătoare.
Cartea pune întrebări existențiale despre viață, moarte, Univers, materie și Dumnezeu. Cercetătorul ne poartă în investigația sa, pentru a afla răspunsuri la întrebări precum „Ce este universul?” sau „Cine este Dumnezeu?”.
În aventura sa de descoperire, trecem atât prin volume științifice, Newton sau Einstein, cât și prin tradițiile copilăriei, cărți religioase, mentalități arhaice sau superstiții. Căutarea sa nu găsește mereu răspunsul clar la astfel de întrebări, dar însăși ideea de a găsi răspunsul complet este o relativitate. Pentru a răspunde la întrebarea din titlul cărții, suntem purtați în trei părți, prin religie, fizică și neuroștiințe.
În prima parte, „ajungem” virtual alături de autor, în lumea Vechiului Testament, prin învățătura oferită de bunica sa. Cristian Presură corelează învățăturile copilăriei cu dezvăluirile oferite de știință, cu precădere de fizică, domeniul studiat de scriitor.
În a doua parte, având ca temă principală fizica, autorul argumentează necesitatea acestei științe pentru a putea înțelege originile Universului, existența umană și viața. Pe parcurs, nu ezită să ne arate că inclusiv știința are anumite limite.
Partea a treia se încheie cu un periplu prin neuroștiințe, pentru a vedea ce înseamnă viața și lumea din punct de vedere biologic și anatomic.
Cristian Presură a studiat la Facultatea de Electrotehnică și Fizică, apoi și-a obținut doctoratul în același domeniu, la Universitatea Groningen din Olanda. În prezent, lucrează ca cercetător în cadrul Philips Research Eindhoven. A mai publicat volumele „Fizica povestită” și „O călătorie prin univers”. Poate fi urmărit și pe YouTube.
Medicină, nutriție și bună dispoziție – Simona Tivadar
Volumul „Medicina, nutritie si buna dispozitie” demitizează multe informații pseudoștiințifice, care circulă online. Autoarea oferă informații corecte științific, cu tonuri de ironie și autoironie, cartea educând și relaxând, în același timp.
Cartea reunește câteva dintre cele mai populare postări de pe Facebook ale doamnei doctor. Textele sunt scurte, informative, ironice și chiar amuzante. Autoarea spulberă mituri legate de vitamine, tratamente alternative, detoxifiere etc.
Prin tot ceea ce scrie, Simona Tivadar își dorește ca oamenii să ia decizii informate și nu pe baza știrilor senzaționale, să apeleze la medic atunci când se confruntă cu o problemă de sănătate și să evite experții specializați peste noapte.
Ceea ce atrage, pe lângă informațiile medicale corecte și actuale, este stilul de scriere. Direct, ușor de înțeles și delicios, plin de umor. De fapt, spune, fără ocolișuri, cât de ușor suntem duși de nas de rețete „miraculoase” fără o bază științifică. Într-un final, autoarea încurajează logica, cumpătarea și echilibrul.
Cartea câștigătoare, în cazul Simonei Tivadar, îl reprezintă scrisul lejer, numărul relativ mic de pagini, poveștile scurte și educația prin umor.
Simona Tivadar a studiat la Facultatea de Medicină, în anul 1986 specializându-se în diabet, nutriție și boli metabolice. A deschis printre primele cabinete de diabet-nutriție din țară. Participă periodic la conferințe și workshop-uri pe teme de nutriție și diabet.
O istorie genetică (incompletă) a românilor – Mihai G. Netea
„O istorie genetica (incompleta) a romanilor” este un volum cu tematică științifică, destinat publicului larg, probabil o premieră în domeniul geneticii.
Vestea bună este că studiile încă sunt la început, însă apar dificultăți, deoarece dacii incinerau cadavrele, astfel că lipsește materialul genetic ce ar putea indica anumite trăsături ale strămoșilor noștri. În acest caz, se fac extrapolări pornind de la neamurile de traci.
Pe de altă parte, datele genetice au o istorie mult mai veche decât perioada în care au trăit dacii, aproximativ acum două mii de ani. Zeci de mii de ani de migrațiune din preistorie și-au spus cuvântul asupra proto-românilor și europenilor. De exemplu, migrațiile homo sapiens din Africa și apoi Europa au dus la formarea unor culturi celebre la nivel mondial, așa cum sunt Cucuteni și Gumelnița.
De asemenea, scriitorul aduce dovezi că românii se aseamănă cu popoarele din jur. Din punct de vedere genetic, ne asemănăm cu vecinii noștri maghiari, sârbi sau bulgari.
De exemplu, bulgarii sunt un popor turcic, ce a impus anumite influențe asupra populației slave, însă genetica nu poate face parte din acestea. La nivel macro, populația din această zonă este foarte veche, încă din momentul apariției omului în Europa, iar din punct de vedere genetic, nu au apărut foarte multe schimbări.
Mihai Netea a studiat medicina la Cluj-Napoca și a obținut doctoratul în medicină internă și boli infecțioase la Universitatea Radboud din Nijmegen (Olanda). Astăzi, conduce Divizia de medicină experimentală din cadrul Departamentului de Medicină Internă al Universității Nijmegen. A primit numeroase distincții, printre care și Premiul Spinoza, în anul 2016. Este membru al Academiei Regale de Știință din Olanda.
Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea – Cătălin Ceaușoglu
Cartea „Sapte povesti care nu se termina bine pentru toată lumea” prezintă viața în toată splendoarea sa, cu bune și cu rele.
Citind volumul, dăm peste povești dintre cele mai interesante. O statistică neașteptată schimbă istoria unei națiuni. O poveste de dragoste neașteptată salvează viața unui tânăr pasionat de literatură. O acuzație de plagiat pentru romanul unui autor celebru atrage reacții radicale. O vacanță în Grecia schimbă pentru totdeauna viața a două cupluri.
Poveștile sunt pe cât de variate, pe atât de interesante și antrenante. Acestea arată că viața are viteze diferite și tonalități diverse și că merită sărbătorită în toată splendoarea sa.
Aproape toate poveștile par a se învârti în jurul deziluziei, însă, în ciuda tentei sumbre, istorisirile dezvăluie duioșie și delicatețe.
Acestea creează mici sclipiri de bucurie, pe fondul unor probleme existențiale. Autorul arată că tocmai această fragilitate ne face perfecți în imperfecțiunea noastră.
Cătălin Ceaușoglu s-a născut în 1973 la Râmnicu Vâlcea și lucrează în IT. Debutează cu proză scurtă în Revista Iocan (2019). Are în plan o carte de fotografii și un lungmetraj.
Copilăria la români (1850–2050). Istorie și prognoză – Adrian Majuru
„Copilaria la romani (1850–2050). Istorie si prognoza” este un volum cuprinzător pe tema copilăriei, mult prea puțin studiată în România. Autorul folosește un număr impresionant de surse, manuscrise, documente de arhivă, articole de presă, interviuri, pentru a creiona universul copiilor începând cu 1850 până în prezent și chiar face unele previziuni pentru următoarele decenii.
Cartea vizează domenii importante precum educația, școlarizarea, jocul, mobilierul școlar, igiena școlară, manualele școlare, pedepsele școlare. De asemenea, se au în vedere alte teme conexe, precum paternitatea, emanciparea, dreptul la familie, protecția mamei, delincvența juvenilă, dar și violența împotriva copiilor. Un alt capitol descrie particularitățile pedagogice din vremea comunismului.
Volumul încântă și prin numărul mare de ilustrații, peste 200, majoritatea provenind din Muzeul Municipiului București și din arhive personale.
Adrian Majuru a studiat istoria la Universitatea București, apoi și-a obținut doctoratul în geografie umană și a urmat cursuri postdoctorale în antropologie. În prezent, lucrează la Muzeul Municipiului București, este jurnalist și scrie cărți. A mai publicat volumele „Cum se distrau românii odinioară”, „Bucureștiul subteran. Cerșetorie, delincventă, vagabondaj”, „Bucureștiul albanez” și „București. Povestea unei geografii umane”.
Cărțile autorilor români contemporani ne ajută să vedem prezentul dintr-un alt unghi, să apreciem mai ușor lucrurile mici, dar semnificative ale vieții și chiar să aflăm despre trecut, pentru a vedea cum ne influențează prezentul. Petrece-ți vara alături de o carte scrisă de un autor român contemporan!
Sursa foto: Shutterstock
Fara Comentarii