Jocuri cu cărțile de joc pentru copii

jocuri de carti pentru copii

Una dintre cele mai vechi și mai variate modalități de distracție o reprezintă jocul cu cărți de joc. Există zeci de jocuri cu cărți, iar multe dintre acestea, cu diferite grade de dificultate, de la cele foarte simple la unele mai elaborate, sunt perfecte și pentru copii. Pot fi jucate de adulți alături de cei mici, există jocuri potrivite pentru doi sau mai mulți jucători, iar combinațiile posibile sunt nenumărate. 

  • Scurtă istorie a cărților de joc
  • De ce sunt jocurile de cărți utile copiilor
  • Jocuri de cărți și reguli de bază
    • Război 
    • Vecinul
    • Kemps
    • Macao
    • Șeptică 
    • Pescarul 
    • Pasiențe 

Scurtă istorie a cărților de joc

Cărțile de joc au fost inventate de chinezi, la începutul secolului al IX-lea. Cert este că prima referire la jocurile de cărți este cuprinsă într-un text care datează din jurul anului 1000, cunoscut sub numele de Colecția de obiecte diverse de la Ouyang, din timpul dinastiei Tang, în care se vorbește despre un „joc cu foi”, în care se foloseau zaruri și niște plăci subțiri din lemn, imprimate cu diferite modele și semne.

Arabii, câteva secole mai târziu, au stabilit cele patru semne distincte și seriile de 12 cărți pentru fiecare și au desenat figuri pe ultimele două, numite regele și vizirul, în timp ce primele zece cărți erau numere în ordine crescătoare. Semnele de azi, de pe cărțile de joc (inima roșie și neagră, romb și treflă), au fost stabilite mai târziu, în anii 1400-1500, pe măsură ce cărțile de joc s-au răspândit din Franța, Belgia și Italia, unde erau frecvent folosite ca mijloc de distracție, în țările germanice. Acestea din urmă au înlocuit literele latine, care defineau seriile de cărți de joc, cu semnele grafice cunoscute și azi. Inițial, s-au folosit frunze, inimi (sau trandafiri), clopote și ghinde, uneori, trifoi, romburi și săbii. 

Sunt multe jocuri care și azi se joacă folosind serii de 12 cărți, dar și 14 derivate din cărțile de Tarot (56 în total), mai ales în America și Canada. În Europa, cel mai des este utilizat pachetul cu 13 cărți de joc, pentru o serie, și 52 în total. Există multe jocuri care au nevoie de două pachete de cărți, în timp ce altele se joacă doar cu 28 sau 32 de cărți.  

Designul cărților de joc s-a modificat treptat, iar ideea unui anonim, care a marcat colțul cărților cu semnul distinctiv al acestora, a permis jucătorilor să țină strâns cărțile în mână, sub formă de evantai, și a generat noi reguli și noi jocuri. Și materialele au influențat jocul și combinațiile posibile. Inițial, cărțile de joc erau realizate din foi de lemn subțire, pictat, și, în final, din hârtie. 

Jokerul a fost introdus în pachet de un producător american de cărți de joc, care a lansat pachetul alături de instrucțiunile pentru un joc nou (Euchre), încă foarte popular.

jocuri-cu-cartile-de-joc-1

De ce sunt jocurile de cărți utile copiilor

Jocurile de cărți nu sunt doar o modalitate excelentă de a petrece timpul liber, în casă ori afară, ci și o metodă care oferă oportunități de învățare excelente pentru copii. Chiar și cele mai simple jocuri sunt stimulative și îi pot ajuta pe cei mici să descopere principii de logică, tehnici de socializare, stimulând memoria și capacitatea de a face o strategie de gândire.

Jocul de cărți, la fel precum cuburile ori desenatul, dezvoltă abilități motorii fine, esențiale pentru dezvoltarea musculaturii degetelor și a mâinii (pentru a manipula cărțile, copiii trebuie să-și folosească degetul mare, arătătorul și degetul mijlociu, care sunt antrenate să facă gesturi de finețe). În plus, ca urmare a suprapunerii unor câmpuri corticale, abilitățile motorii ale mâinilor le influențează direct pe cele ale limbajului (logopezii fac exerciții manuale cu cei mici, pentru a dezvolta limbajul).

Multe jocuri transformă aritmetica de bază într-un joc distractiv și le oferă copiilor oportunități simple, prin care se pot familiariza cu numerele și logica matematică, în timp ce altele necesită concentrare și memorare. Nu în ultimul rând, cărțile de joc îi învață pe cei mici reguli și le creează deprinderea de a respecta o anumită rigoare a jocului, dar și de a accepta înfrângerea, ca fiind parte din joc. 

Jocul de carti dezvoltă abilitățile sociale ale copilului, stimulează interacțiunea, înlesnește realizarea unor parteneriate, dezvoltă ideea compromisului, ca soluție pentru aplanarea conflictelor, îmbunătățește tehnica de negociere și poate sta alături de cele de lego și puzzle. Jocul este o modalitate foarte simplă prin care copiii introvertiți pot socializa mai ușor, pot să-și învingă timiditatea și învață cum să se descurce atunci când câștigă sau pierd, căpătând o mai bună capacitate de gestionare a emoțiilor. 

Distractive și educative, jocurile de cărți sunt și competitive, stimulând gândirea în avans, spiritul de observație și logica unei acțiuni. 

Vezi AICI toată colecția noastră de jocuri și jucării pentru copii și bebeluși

jocuri-cu-cartile-de-joc-2

Jocuri de cărți și reguli de bază

Există nenumărate jocuri de cărți pentru copii. Unele folosesc pachete de cărți adaptate, cu diferite forme grafice sau animale stilizate ori poze, fiind perfecte pentru cei foarte mici, de 3-4 ani, care nu știu să recunoască litere sau cifre, dar care le stimulează conexiunea dintre mână și ochi, atenția și capacitatea de concentrare. 

Jocurile cu pachetele clasice de cărți de joc au reguli simple și antrenante, care pot ține alături doi, trei sau mai mulți copii, stimulându-le spiritul de competiție și atenția. Deseori, inventivitatea acestora se manifestă activ și se introduc reguli noi, pe care, ulterior, toți jucătorii le vor respecta, ceea ce este un beneficiu important în relațiile pe care copiii le stabilesc între ei. 

Iată câteva dintre cele mai cunoscute jocuri de cărți, ideale pentru copii, și regulile acestora. 

Război 

Deși este unul dintre cele mai simple jocuri cu cărți, este foarte amuzant. Se poate juca în doi sau mai mulți. Se împart toate cărțile, iar jucătorii pun jos câte o carte, în ordine (fără posibilitatea de a alege), iar cartea cea mai mare le „ia” pe celelalte. Când apar cărți de aceeași valoare, jucătorii sunt „în război” și pun jos un număr de una sau mai multe cărți, așa cum stabilesc la începutul jocului. Va câștiga războiul cel care are ultima carte mai mare. Jocul este câștigat de cel care adună toate cărțile celorlalți jucători. 

Vecinul 

Un joc simplu, dar care necesită atenție din partea jucătorilor, acesta este excelent în învățarea vecinilor numerelor, într-un mod distractiv. Pot participa la joc doi sau mai mulți jucători și poate fi jucat și de copiii mai mici. Se împart câte cinci cărți jucătorilor, iar o carte se lasă pe masa de joc, cu fața în sus. Cel care începe jocul va trebui să așeze, peste cartea expusă inițial, unul dintre „vecinii” acesteia, în funcție de valoarea cărții (culoarea și semnul nu contează). De pildă, în cazul în care cartea de jos este trei, se poate pune ori cartea cu numărul patru, ori cea cu doi, iar în cazul în care jucătorul nu are în mână niciun vecin, atunci acesta va extrage o carte din teanc, iar jocul continuă la următorul. Scopul este de a termina cât mai repede cărțile din mână, astfel că se va juca până când doar unul dintre jucători mai are cărți. 

Kemps 

Scopul jocului este de a rămâne cu cea mai mică valoare în mână. Poate fi jucat în cel puțin  patru sau alt număr par de jucători. La nevoie, se pot folosi două pachete de cărți. Se pot forma echipe care stabilesc un set de semne, pentru a comunica doar în scopul alcătuirii unor grupe de patru cărți (patru de doi, patru de trei și așa mai departe). 

Se împart jucătorilor câte șapte cărți, iar pe masă se așază patru cărți. Pe rând, jucătorii pot lua cărțile de pe masă, lăsând o altă carte în locul acesteia, dintre cele avute în mână. Se joacă până ce nimeni nu mai are nevoie de niciuna dintre cele patru expuse. Când apar perechi de patru, acestea se așază jos, iar setul de patru de pe masă se schimbă cu alte patru dintre cele rămase în pachet. Scopul este de a forma seturi de patru cărți de același fel, moment în care coechipierul strigă „Kemps”. În această fază, jucătorul care are careu trebuie să arate cărțile către ceilalți jucători. Jocul se finalizează când una dintre echipe va câștiga cinci jocuri, adică numărul de litere al cuvântului „Kemps”.

Macao

În acest joc, câștigătorul trebuie să scape de toate cărțile pe care le are în mână. Se poate juca în doi sau mai mulți. Se împart câte cinci cărți pentru fiecare jucător, iar următoarea carte din teanc se va pune în mijloc. Cel care va începe trebuie să pună o carte cu același număr sau cu același semn (treflă, inimă roșie sau neagră ori romb). În cazul în care un jucător are mai multe cărți de același semn sau număr, acesta are dreptul de a le pune pe toate jos.

Când un jucător nu are sau nu dorește să pună nicio carte jos, atunci acesta va trage o carte din teancul de jos. În momentul în care un jucător rămâne cu o singură carte în mână, trebuie să spună „Macao”. 

Important de reținut este că sunt câteva cărți care au funcții speciale: astfel, doi sau trei semnifică faptul că următorul jucător va trage din teanc valoarea de cărți pusă jos, iar patru indică faptul că nu joacă o tură. Respectivele funcții pot fi anulate de cărți identice, decartate de jucătorul sancționat.

Șeptică

Pentru acest joc, este nevoie de 32 de cărți (cărți de la șapte în sus). Dacă sunt doar trei jucători, atunci se vor scoate și doi optari, pentru a avea un total de 30 de cărți. Pentru a câștiga acest joc, trebuie să obții cât mai multe puncte.

Cărțile care au valoare sunt zecele și asul, iar șaptele este cartea care „taie” (rol pe care îl are și optul, în cazul în care joacă trei sau patru jucători). Jucătorii primesc fiecare câte patru cărți. Primul jucător va pune o carte jos, iar dacă următorii jucători nu îl „taie” (punând șapte sau o carte identică), el va lua cărțile de jos. Primul jucător are dreptul de a lăsa cărțile celui care a tăiat ultimul sau poate tăia în continuare. După ce cărțile de jos se vor lua, vor fi împărțite câte patru cărți la fiecare jucător, din nou. Acel jucător care va reuși să adune cele mai multe cărți de 10 și cele mai multe asuri va fi câștigătorul.

Pescarul 

Jocul se mai numește și „Hai la pescuit!” și poate fi jucat în doi sau mai mulți. Obiectivul este ca fiecare jucător să formeze cât mai multe perechi de câte patru cărți. Se împart câte șapte cărți (câte cinci, dacă sunt mai mult de patru jucători). 

Jucătorul care începe cere unui alt jucător o anumită carte. Cel căruia i s-a cerut va trebui să dea toate cărțile pe care le are cu valoarea cerută. Dacă nu are nicio carte, atunci îi spune: „du-te, pescuiește!”, iar jucătorul va extrage o carte din teanc. În cazul în care nimerește exact cartea pe care a cerut-o, el o va arăta tuturor celorlalți jucători și poate formula din nou o cerere către unul dintre jucători. În caz contrar, jocul de cărți continuă. Când unul dintre jucători are toate cele patru cărți, le pune jos, în teancul său propriu, și jocul poate continua.

Pasiențe 

Aceste jocuri se adresează, în principal, copiilor mai mari. Jocurile de cărți singur, cu cărțile de joc, sunt extrem de distractive. Le cunoaștem toți după variantele lor virtuale, dar, jucate cu cărți reale, solicită intens atenția și îndemânarea, fiind utile copiilor. Sunt atrenante, nu plictisesc, cultivă atenția, memoria vizuală și spiritul de observație. 

Sunt nenumărate variante, de la unele simple, care se joacă folosind un pachet, până la cele foarte complicate, care se joacă utilizând două seturi complete de cărți de joc. Regulile sunt diferite de la un joc la altul, dar principiul este același: o combinatie de mutari, conform schemei  de joc, care urmărește punerea în ordine a cărților, de la cartea cu cea mai mică valoare, la cea mai mare, sau invers. 

Toate cele de mai sus sunt pledoarii indirecte pentru a încerca astfel de jocuri alături de cei mici sau a-i lăsa pe aceștia să se distreze cu jocuri de cărți. La fel de bine, un pachet de cărți de joc poate fi „materia primă” pentru a realiza construcții interesante cu acestea. Această activitate amuzantă și utilă va dezvolta dexteritatea, intuiția și perseverența „constructorilor”. 

Sursa foto: Shutterstock.com

Te-ar putea interesa si

Fara Comentarii

    Lasă un răspuns

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    %d blogeri au apreciat: